CURCUBEUL LUI FRANCISC

Era 2 iunie 2019 și în fapt de înserare Papa Francisc își lua rămas bun de la români și de la oficialitățile prezente la aeroportul din Sibiu.

Toate privirile ,mai ales ale oamenilor care urmăreau prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă evenimentul,erau ațintite să descifreze ultimele gesturi protocolare care se însăilau cu strângeri de mână,cu îmbrățișări și cu saluturi firesti așa cum doar Sanctitatea Sa știe să le ofere binecuvantare și dar.

Furtuna și ploaia se potoliseră iar cerul începea a se limpezi.

Din prea multă atenție acordată evenimentului dar și din cauză că imediat după ce avionul s-a înalțat transmisiunile în direct televizate au fos comutate în regim de studio pentru concluziile firești ale unui asemenea eveniment,prea puțini s-au uitat la cer.

Cei rămași pe pista aeroportului în clipele plecării Papei Francisc spre cetatea altarului Sfântului Apostol Petru au putut observa ceea ce nu au văzut milioane de alți români.

În zarea decupată de munții din apropierea Sibiului, precum o prelungire a decolării aeronavei, a apărut pe cer un superb curcubeu.

După ploaia năprasnica ce a dat peste cap programul plecării din Blaj și care a fost un fel de antemergător al coloanei oficiale tot drumul până la Sibiu,după ce s-au rupt cerurile de nu se putea vedea la câțiva zeci de metri pe pista aeroportului,zarea s-a deschis ca o plinire și încoronare a celor trei zile de slujire pontificală pe pământ românesc.

Copleșiți de semnificația pastorală a călătoriei apostolice și de amploarea mărturisirilor de credință,se pare că a trecut pe plan secundar faptul că cele trei zile ale vizitei pontificale in România au fost marcate de neprevăzutul meteorologic.

Pentru toți organizatorii posibila vreme potrivnică a fost o ingrijorare care și-a mutat locul de la București la Șumuleu Ciuc,apoi la Iași și în cele din urmă spre Blaj.

Însa în fiecare loc providența a făcut ca în clipa potrivită, fie să se oprească ploaia,fie să apară soarele pentru ca celebrările și întălnirea credincioșilor cu Suveranul Pontif să fie depline.

Au rămas pentru totdeauna în sufletele credincioșilor momentele asociate semnificației strict religioase și pastorale din cele trei zile însa acestea ar fi fost mai puțin stralucitoare fara acele raze de lumină care aduceau de fiecare dată și în fiecare loc un altfel de curcubeu pe pământ, o rază de lumină fizică și spirituală pentru un legământ pe care Suveranul Pontif îl consacra pe pământ românesc dimpreună cu toți credincioșii catolici.

Se risipeau norii și ploaia iar gândul ducea pe fiecare participant la evenimente spre asocierea cu un fel de mică minune.

Se retrăgeau îndărăt în ceruri apele și dincolo de orizontul prezentului se întrezărea biblicul moment când Noe pașea pe tărâmul uscat și pregătit pentru continuarea deplină a vieții.

Urale și inchinări se adunau să aducă senin în cer exact cât era necesar pentru clipa de grație a întâlnirii cu Papa.

La sfârșitul unui Florar cum nu a mai fost altul în România un altfel de curcubeu s-a zămislit pentru a îmbrățișa Romania și,spre deosebire de fenomenul fizic al refracției luminii, în cele șapte culori din 2019 creștinii au trăit o amplificare a strălucirii celor șapte sacramente ca moștenire a Bisericii Universale rămasă pentru toți oamenii.

O tradiție ebraică menționeză că dacă Yahwe îşi lasă de-o parte arcul şi îl agaţă de nori,adică se arată curcubeul,este semn că i-a trecut mânia.

Pelerinii basci numeau curcubeul “puente de la Roma” (podul de la Roma),în unele regiuni ale Franței era considerat „podul Sfântului Duh” iar in timp ce șvabii și bavarezii consideră că sfinții vin din ceruri spre pământ pe curcubeu în unele regiuni ale Italiei se consideră că atunci când apare curcubeul este semn că Sfântul Petru deschide Porțile Raiului.

Specialiștii în fizică știu ca în unele situații în curcubeul ceresc se întâmplă ca lumina să fie amplificată prin procese optice punctuale și să devină mai puternică.

Curcubeul celor trei zile ale petrecerii Papei Francisc în România s-a ridicat de la pământ la cer și înapoi pe pământ pas cu pas devenind mai întâi rază apoi manunchi de luminare menit să rămână printre români.

O vizită pontificală se face pentru trecut,pentru prezent,pentru viitor.

Călătoria apostolică în România a fost pentru întărirea familiei,pentru încurajarea părinților și a copiilor, pentru împământenirea respectului față de bunici și bătrâni.

Daca raportarea la trecut însemna cinstirea memoriei Sfântului Papă Ioan Paul II și amintirea strigătului mulțimilor către cer și spre altare drept chemarea la unitate în Grădina Maicii Domnului,prezentul Papei Francisc a fost să se meargă împreuna către un nou liman sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria.

Viitorul a devenit după iunie 2019 o acțiune conjugată permanent la timpul prezent prin care nu doar amintirile ci mai ales faptele înseamnă zidirea comunităților locale drept noi începuturi și legăminte pentru unitatea universală.

Este dificil de ierarhizat acțiuni,cuvinte sau gesturi din șirul celor petrecute în rastimpul celor trei zile în care Francisc a fost înainte de toate un Papă pentru România.

Asa cum fiecare curcubeu este văzut de om prin ochii proprii și nu sunt doi indivizi care să îl vadă identic,la fel și vizita Papei Francisc este percepută la nivel subiectiv în chip diferit în sufletul fiecărui credincios

Dincole de subiectivism un anume ceva este unic … mărturisirea de credință ca liant al trecutului prezentului și viitorului.

Curcubeul spiritual,cel care nu se vede dar se simte, este un legământ sufletesc și totodată o promisiune care trebuie respectată.

Mai știu oamenii de stiință că pentru a exista un curcubeu picăturile de apă străpunse de soare trebuie să fie perfect sferice.

La fel și oamenii care tind spre deplinătatea Harului trebuie să progreseze continuu pentru a deveni acel rotund împlinit,destinat a se lega dimpreună în tivul hainei Divinității

Mărturisirea credinței se compune din aspirație spre perfecțiune prin rugăciune și fapte, perfectiunea fiind un dar de la Dumnezeu care se află însă în chiar ființa lui Dumnezeu

Sfântul Părinte Francisc a venit să slujească și să aducă prinos în fața tronului ceresc pe cei beatificați care rămân temelia de suflet a poporului lui Dumnezeu care trăiește în spațiul României contemporane.

Curcubeul fizic de la Sibiu s-a risipit în câteva clipe însă din firea lucrurilor au odrăslit semințele lăsate pe pământ românesc de un alt Bun Păstor,Papa Francisc,cel care le-a sădit din nou ca pentru o reînnoire a tuturor legămintelor.