FRUCTUL ÎNGĂDUIT AL NOULUI PARADIS

Poate că omenirea merită încercarea marii crize economice care se ițește din ce în ce mai vânăt la orizont.

Cei bogați vor câștiga înjumătățit,cei săraci vor avea mai puțin iar cei care nu au de nicunele își vor duce mai departe crucea.

Când deja pornise în 2019 drumul spre Betleem pentru vestira Nașterii Domnului steaua a rămas înțepenita undeva pe cer.

Locul astrului simbolic fusese ocupat în mentalul colectiv de o banană vândută la un târg de artă din SUA cu 120 000 dolari.

Darul harului a fost înlocuit vrmelnic cu darul banului.

Cel care o cumpărase proclamat vremelnic că fiecare bancnotă de 1 dolari pe care scrie NOI CREDEM ÎN DUMNEAZEU nu valoreaza pentru el nici căt cei 10 cm de hârtie igienică cu care se șterge la dos în zilele în care nu este constipat după atâția hamburgeri.

Artistul  italian Maurizio Cattelan care a încasat banii probabil nu s-a ostenit sa doneze măcar o parte unor zeci de mii de copii  înfometați de prin Africa sau de aiurea.

Doar Crăciunul e sărbatoarea banului și nu a ocrotirii pruncilor.

Cinismul expunerii și al tranzacției a relevat fața hâdă a societatii mercantile care a devenit  călăuză și model în ultimele decenii.

Banul are valoare cu adevărat reală și este bun atâta timp cât e întrebuințat cu folos.

În caz contrar devine vehicul al unor alienări colective.

Cred că nici cumparatorul nu s-a grăbit să lipească banana simbol pe vreun transport cu ajutoare umanitare chiar dacă un asemenea demers îl costa de zece ori mai puțin. Poate banana cu pricina nu era întâmplător aleasă.

La un moment dat căteva lanțuri comerciale care promovau un negoț etic în țări civilizate au constatat scăderea spre un preț derizoriu a kilogramului de banane.

Au început atunci a ștampila bananele ca “bun de vânzare” și un cost apropiat de cel normal avertizând pe clienți că ceea ce este prea ieftin înseamnă de fapt subevaluarea muncii din multe țări ale lumii a treia și scurtcircuitarea multor verigi ale lanțului de la producător la consumator.

Dupa ce a reușit să se desprindă din banda adezivă aruncată provocator în cer steaua Betleemului și-a continuat timid drumul spre Câmpul Păstorilor pentru a vesti  sosirea sărbătorii celei mari a creștinătății.

Doar ca în peisajul celebrărilor rămăsese rezidual o istorie contrafăcută în care Iisus nu mai venea pe pământ să elibereze pe oameni de păcatul mușcării din mărul neascultării.

Apăruse deja gustarea din fructul îngăduit pentru o nouă era.

Mărul permis era de fapt banană și imortaliza  aberația socială a lumii elierată de valorile morale.

Colțul de Rai fusese o banală expoziție în care se sărbătorea orice și oricum, doar să fie împlinit “sacramentul” aruncării banilor în canalizare.

Mesajul era de tipul …”EU POT TOT CE E NEFIRESC ÎN TIMP CE TU NU POȚI NICI MĂCAR CE E NORMAL!”

“Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” spunea un prooroc biblic.

Nu a fost să mitizăm prea multă vreme banana noului paradis și presimt că “generosul” cumpărător nu ar mai oferi mâine nici 10 cenți pe un fruct chiar dacă e poleit cu aur.