Mulți chiar credem că nici măcar
umbra lui Stalin nu mai bântuie prin țara noastră.
Doar ne închipuim acest lucru.
În fapt zilnic întâlnim bucăți vii din crudul dictator care și-a început
cariera ca bandit la drumul mare pe străzile din Tbilisi.
Palme de om,brațe,picioare,jumătăți
de creier sau zămisliri de gând tipic staliniste circulă nestingherit printre
noi.
Le putem vedea la televizor sau la
microfonul unei tribune ca elemente greu indentificabile cu satrapul bolșevic
datorită faptului că nu sunt asamblate într-un singur om.
Dacă un geniu rău ar aduna de la
fiecare cate o bucata si le-ar așeza laolaltă nu ar ieși un Frankestein ci Noul
Stalin.
Când a fost să plece spre iad
,moartea nu a venit dintr-o dată pentru Stalin.
Mai întâi a zăcut mai bine de
jumatate de zi în propriul pișat.
Momentul morții sinistrului personaj de
la Kremlin poate este coșmarul care îi vizitează noapte de noate pe cei îngroziți de inteligența unora de lângă ei și
speriați de profesionalismul căpătat de veritabili specialiști printr-o viață începută
cu coate roase pe banci de școală și continuată cu un urcus bazat pe merite
personale.
S-a ajuns în România ca prin gură
mare și complot politic mărunt să fie marginalizați medici competenți,profesori,ingineri,economiști,
pentru a face loc în cele mai frecvente cazuri loc imposturii.
Decidenții politici fără vreo meserie
cuantificabilă sunt speriati ca diletanstismul lor va fi din ce în ce mai
evident de la o zi la alta prin juxtapunere cu imaginea publică a
specialistului consacrat.
Stalin a avut la capătâi în timpul
agoniei chiar și ventilator pentru respirație dar tehnicienii nu știau cum
functineața aparatul și erau paralizți de frică.
Accidentul vascular care i-a fost
temelia începutului de capăt al zilelor s-a petrecut in epoca în care cei mai
prestigiși medici se aflau în pușcării torurați pentru descâlcirea imaginarului
complot al doctorilor.
La patul suferinței de câteva zile de
la resedinta de la Kunțevo au ajuns medici de mâna a doua pentru că pe alții nu
îi avea sistemul la dispoziție.
Teama gărzilor personale și a membrilor
nomenclaturii a blocat chemarea vreunui doctor știută fiind aversiunea
dictatorului față de medici.
Atunci când unul dintre medicii prezenți
a descris pentru creierele tâmpe ale unor Beria,Kaganovici,Hrușciov și Mikoian
cheagul de sânge din creierul lui Stalin drept o monedă de 5 kopeici și
respirația ca fiind vestitoare de moarte curierii au plecat să ceară sfat
tocmai la ușile pușcăriilor în care se aflau cei care se pricepeau.
Iar când a sosit ceasul ca Stalin să
se înece în propriile fluide poate așa cum se îneacă acum unii pacienți din
causa virusului, nu a mai putut decât să mai deschidă odată ochii cu o privire
teribilă sau nebună sau furioasă ori copleșită de moarte.
Moneda de 5 kopeici din capul său își
dusese la sfârșit menirea.
Citim drept petrecute lucruri din
istorie fără să învățăm că lecția greșelior dacă nu se învață se poate repeta
cu oricine.
Bucățile de Stalin care poartă
cravată și sacou șuierând printre dinți verdicte medicale ți termeni de dicționar
învățați pe bancheta din spate a limuzine oficiale nu pot realiza nici în al
doisprezecelea ceas că pot fi înșiși
pacienți și nici un competent prin preajmă sa le ofere gura de aer necesară
supraviețuirii.
Poate doar pe marginea patului să le
așeze o monedă de 5 kopeici pentru a fi pusă pe ochi drept plată pentru
luntrașul care are a-i duce în lumea de dincolo.
Moartea lui Stalin nu lasă loc pentru
nici un epitaf contemporan ci doar pentru dangătul funebru al mediocrității.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu